Adriana Georgescu

ADRIANA GEORGESCU s-a născut pe 23 iulie 1920 la Bucureşti. Strălucită avocată şi jurnalistă, a fost totodată o figură marcantă a rezistenţei anticomuniste din România şi una dintre primele victime ale dictaturii instaurate în ţară odată cu ocupaţia sovietică. În 1944 a obţinut licenţa la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti. După terminarea facultăţii, a lucrat ca infirmieră într-un spital militar, a scris cronică cinematografică în paginile ziarului Universul literar, apoi a devenit reporter al ziarului liberal Viitorul pe lângă Ministerul Afacerilor Interne. Din 3 decembrie 1944 până în 5 martie 1945 a fost şefa de cabinet a generalului Nicolae Rădescu, preşedintele Consiliului de Miniştri. După demisia guvernului, a fost secretara şi avocata generalului Rădescu până la 31 iulie 1945, când a fost arestată, pentru implicarea în organizaţia T (a tinerilor liberali), pe care noua conducere comunistă a catalogat-o drept teroristă. După anchete şi torturi la Securitate şi un simulacru de proces (primul dintre numeroasele procese politice orchestrate de regimul comunist), în septembrie 1945 a fost condamnată la patru ani de închisoare corecţională „pentru faptul de uneltiri contra ordinei sociale“. În aprilie 1947 a fost graţiată de regele Mihai. A urmat o nouă arestare (în august 1947), dar colegii din organizaţie au reuşit s-o scoată din închisoare, „răpind-o“. După o perioadă petrecută ca fugară la Bucureşti, ajutată de Ştefan Cosmovici, care avea să-i devină soţ, pe 2 august 1948 a emigrat clandestin şi s-a refugiat la Viena. S-a stabilit la Paris, unde a fost în continuare secretara generalului Rădescu, care reuşise la rându-i să fugă din ţară după ce se refugiase în sediul legaţiei britanice la Bucureşti. Nu a renunţat nici la munca de jurnalist, fiind membră în comitetul de redacţie al ziarului Uniunea Română (1949–1951), corespondent acreditat al Naţiunilor Unite la Radio Paris (1951–1952), corespondent al Radio Europa Liberă (1952–1957, 1965–1967) şi al Radio BBC. De asemenea, s-a implicat în procesele politice anticomuniste de la Paris (1952) şi Berna (1955). A avut o a doua căsnicie cu Frank Lorimer Westwater, ofiţer în Marina Regală Britanică şi matematician. În 1961 s-a mutat la Londra şi a primit cetăţenia britanică. Volumul său de memorii La început a fost sfârşitul. Dictatura roşie la Bucureşti este prima mărturie a experienţei carcerale dintr-o ţară aflată dincolo de Cortina de Fier. Deşi scrisă în limba română, cartea a apărut mai întâi la Paris, în traducerea Monicăi Lovinescu, care a semnat-o cu pseudonimul Claude Pascal: Au commencement était la fin: La dictature rouge à Bucarest, Editions Hachette, 1951. Alte traduceri ale cărţii: In the Beginning Was the End, translated by Dan Golopenţia, Aspera Romanian Educational Foundation, Boston, 2003; Al principio fue el fin, traducción y notas de Joaquín Garrigós, Ediciones Xorki, 2018. În anul 2000 Adriana Georgescu a fost decorată cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios“, în grad de Comandor. S-a stins din viaţă pe 29 octombrie 2005, în oraşul Stevenage din Marea Britanie.




De acest autor:

1
La început a fost sfârșitul
Dictatura roșie la București

Cuvânt înainte de Monica Lovinescu
Traducere de Micaela Ghiţescu

...detalii

304 pagini

in: Humanitas

Disponibil cu 39 lei

in libhumanitas.ro

2
La inceput a fost sfarsitul. Dictatura rosie la Bucuresti

Pentru multi romani, anul 1945 a insemnat sfarsitul. Sfarsitul sperantelor, uneori chiar al vietii. La douazeci si patru de ani, Adriana Georgescu absolvise Dreptul, era redactor la ziarul Viitorul si devenise sefa de cabinet a generalului Radescu, primul ministru. Dupa ce rusii, prin persoana lui Visinski, impun la 6 martie 1945 un guvern prosovietic, incepe cosmarul....detalii

Comentarii

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.