ALESSANDRO BARICCO (născut în 1958 la Torino) este unul dintre cei mai importanţi scriitori italieni de azi. A obţinut licenţa în filozofie cu o lucrare condusă de Gianni Vatimo. Îndrăgostit de muzică, a început prin a scrie cronici muzicale, dar notorietatea i-au adus-o scrierile literare, şi în primul rând monologul Novecento (1994, trad. rom. Humanitas, 2003) şi romanele publicate începând cu anii 1990. În 1993 a iniţiat o serie de emisiuni TV dedicate liricii, cu titlul Dragostea e un pumnal, prin care încearcă să arunce o punte între lumea poeziei şi publicul larg. După experienţele din radio şi televiziune, a înfiinţat la Torino o şcoală dedicată tehnicilor narative, în care a abordat problemele prozei în epoca computerului. În ciuda tuturor acestor preocupări, Baricco crede că „a scrie este un gest vechi, artizanal şi individual“.

CĂRTI: Il genio in fuga. Sul teatro musicale di Rossini (1988), L'anima di Hegel e le mucche del Wisconsin (1993), Castelli di rabia (1991, trad. rom. Castele de furie, Humanitas, 2007), Oceano mare (1993, Premiul Viareggio), Seta (1996), City (1999), Senza sangue (2002), Omero, Iliade (2004), Questa storia (2005).

foto © Chico de Luigi