ANDREI CORNEA (n. 1952). Licenţă în istoria şi teoria artei la Academia de Arte Frumoase (1976). Licenţă în filologie clasică la Universitatea din Bucureşti (1980). Doctorat în filologie clasică la Universitatea din Bucureşti (1994). Muzeograf la Muzeul Naţional de Artă (1976-1987). Cercetător la Institutul de Istorie a Artei (1987-1990), apoi la Institutul de Studii Orientale „Sergiu Al-George" (1990-2006). În prezent, profesor la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Litere.
SCRIERI: De la portulan la vederea turistică (Sport-Turism, 1977); Primitivii picturii româneşti moderne (Meridiane, 1980); Forme artistice şi mentalităţi culturale în epoca romano-bizantină (Meridiane, 1984); Scrieri şi oralitate în cultura antică (Cartea Românească, 1988); Penumbra (Cartea Românească, 1991); Platon. Filozofie şi cenzură (Humanitas, 1995); Maşina de fabricat fantasme (Clavis, 1995); Turnirul khazar (Nemira, 1997; reed. Polirom, 2003); Cuvintelnic fără frontiere (Polirom, 2002); De la Şcoala din Atena la Şcoala de la Păltiniş (Humanitas, 2004); Când Socrate nu are dreptate (Humanitas, 2005; traducere în limba franceză, Lorsque Socrate a tort, Presses de l'Université du Laval, 2009); Noul, o veche poveste (Humanitas, 2008); O istorie a nefiinţei în filozofia greacă (Humanitas, în curs de publicare).
TRADUCERI: Platon (Republica, Philebos), Aristotel (Metafizica) şi Plotin (Opere, 3 vol.). Pregăteşte prima ediţie critică (traducere, studiu şi note) a Legilor lui Platon.