ANIŢA NANDRIŞ-CUDLA (1904-1984) s-a născut într-o familie de ţărani din Bucovina. 13 000 de români din acest ţinut au trăit, în iunie 1941, groaza deportării. Între ei, şi Aniţa cu întreaga familie. Au fost duşi dincolo de Cercul Polar, într-un univers al ostilităţii, unde timp de 20 de ani nimic în afara iubirii şi a credinţei nu le-a fost sprijin. De abia ştiutoare de carte, întoarsă acasă, Aniţa a scris în cuvinte simple povestea acestei supravieţuiri.
Este o mărturie unică, păstrată printr-o minune timp de peste două decenii, până a putut fi publicată. Cartea Aniţei a fost distinsă de Academia Română cu Premiul „Lucian Blaga“ (1992).