Constantin Sanatescu

Constantin, fiul cel mare al generalului Gheorghe Sanatescu, se naste in 1885 la Craiova. Urmeaza Scoala Militara la Bucuresti, absolvind-o in 1907. In 1910 devine instructor, cu gradul de locotenent, la Scoala de Cavalerie din Targoviste. Excelent calaret, participa la numeroase concursuri hipice militare sau, ca jocheu, in curse civile. In 1913 ia parte la campania din Bulgaria. Avansat capitan, este mutat in 1915 la un regiment din Tulcea, iar in timpul primului razboi mondial lupta – in linia intai – in Dobrogea, Oltenia, Muntenia, Moldova; in ianuarie 1918 trece Nistrul, in fruntea escadronului pe care-l comanda, la Tighina. Dupa razboi se stabileste la Bucuresti, unde urmeaza cursurile Scolii Superioare de razboi. Ramane, dupa absolvire, la Marele Stat Major – sectia Operatii; devenise intre timp colonel. In 1928 este numit atasat militar la legatia romana din Londra. Rechemat in 1930 in tara de Regele Carol al II-lea, primeste comanda Regimentului de Escorta Regala. In 1935, inaintat general de brigada, este numit comandant al Brigazii 3 Cavalerie din cernauti. In 1937 va deveni subsef al Marelui Stat Major. In ianuarie 1941, in calitate de comandant militar al Capitalei, generalul Sanatescu lichideaza complet, in numai patru zile, rebeliunea legionara. Impreuna cu alte cateva formatiuni militare, Corpul 4 armata de sub comanda sa intra primul in Odessa, la 16 octombrie 1941. Ajunge – in a doua campanie din Rusia –, cu acelasi corp de armata, pana la cotul Donului, in octombrie 1942; peste trei saptamani va asista neputincios la victoria armatei ruse (incercase, fara succes, intr-un raport inaintat superiorilor sai, sa preintampine dezastrul). Supravegheaza retragerea trupelor romane din Crimeea. In martie 1943 e rechemat de pe front, spre a fi numit sef al Casei Militare Regale. In primavara lui 1944 devine maresal al Palatului. Are un rol hotarator in pregatirea armistitiului cu puterile aliate si a atacului de la 23 august 1944; a fost de altfel singurul martor al intrevederii din 23 august de la Palat dintre Regele Mihai, Maresalul Antonescu si Mihai Antonescu. Este numit, imediat dupa actul de la 23 august, prim-ministru; organizeaza apararea Capitalei impotriva nemtilor, iar ulterior intoarcerea armelor si campania spre vest; la sfarsitul lui 1944 este numit a doua oara prim-ministru (prima guvernare durase sase saptamani) si inaintat la gradul de general de armata; demisioneaza din functia de prim-ministru, devenind, in 1945, seful Marelui Stat Major, apoi inspector general de armata. E unul din martorii lucizi ai procesului de sovietizare treptata a Romaniei din perioada 1945–1947; prin functiile indeplinite, avusese acces la date pe care multi dintre oamenii politici le ignorau. Moare in noiembrie 1947. E ultimul general inmormantat cu toate onorurile cuvenite gradului sau.



De acest autor:

1
Jurnalul Generalului Sanatescu
Prin functiile militare si politice pe care le-a detinut, generalul Sanatescu a fost direct implicat in istoria anilor 1941–1947: comandant militar al Capitalei in timpul rebeliunii legionare, general combatant pe frontul de rasarit, sef al Casei Militare regale si maresal al Palatului; de doua ori prim-ministru, apoi sef al Marelui Stat Major, a participat la campania spre rasarit si la deza...detalii
2
Jurnalul Generalului Sanatescu
Comandant militar al Capitalei in timpul rebeliunii legionare. General combatant pe frontul de rasarit. Sef al Casei Militare regale si maresal al Palatului. De doua ori prim-ministru, apoi sef al Marelui Stat Major. Prin functiile militare si politice pe care le-a detinut, generalul Sanatescu a fost direct implicat in istoria anilor 1941–1947. ...detalii

Comentarii

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.