Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu

ECATERINA BĂLĂCIOIU-LOVINESCU s-a născut pe 28 februarie 1887 la Cruşeţ, în apropiere de Craiova, într-o familie aparţinând micii boierimi. A studiat la Paris, apoi a devenit profesoară şi ulterior inspectoare generală de limba franceză. Între anii 1916 şi 1934 a fost căsătorită cu criticul literar E. Lovinescu, cu care a avut un singur copil, pe Monica Lovinescu. Din 1947, când Monica Lovinescu a plecat la Paris cu o bursă doctorală, mama şi fiica nu s-au revăzut niciodată, însă au purtat o intensă corespondenţă. Din anul 1955, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu a fost urmărită de Securitate. Arestată pe 23 mai 1958, a fost condamnată la 18 ani de temniţă grea pentru „discuţii duşmănoase la adresa regimului democrat din RPR". În momentul arestării avea 71 de ani. A trecut prin închisorile Malmaison, Uranus, Jilava, Văcăreşti. Rezistenţa ei la şantaj (a refuzat s-o îndemne pe Monica Lovinescu să revină în ţară şi să colaboreze cu Securitatea RPR) a condus la neadministrarea medicamentelor care îi erau vitale. A murit la penitenciarul spital Văcăreşti, probabil pe 7 iunie 1960. A fost aruncată într-o groapă comună, anonimă, din cimitirul închisorii.




De acest autor:

1
Scrisori către Monica (vol. II)
1951–1958

EBOOK – EPUB / PDF

Traducerea scrisorilor din limba franceză de Gabriela Creția
Selecţia şi îngrijirea textelor, postfaţă, tabel cronologic şi note de Astrid Cambose

...detalii

0 pagini

in: Humanitas

Disponibil cu 31.9 lei

in libhumanitas.ro

2
Scrisori către Monica (vol. II)
1951–1958

Traducerea scrisorilor din limba franceză de Gabriela Creția
Selecţia şi îngrijirea textelor, postfaţă, tabel cronologic şi note de Astrid Cambose

...detalii

496 pagini

in: Humanitas

Disponibil cu 52 lei

in libhumanitas.ro

3

0 pagini

in: Humanitas

Disponibil cu 22.93 lei

in libhumanitas.ro

4
Scrisori către Monica (vol. I)
1947–1951

„Să ne întoarcem în anul 1947, pe 8 septembrie, în Gara de Nord. Fiica, frumoasă şi emoţionată, pleca din Bucureşti pe scara unuia dintre ultimele trenuri (la propriu şi la figurat) către lumea liberă, cu doi trandafiri roşii în mână, iar mama rămânea – după cum i-o va spune în scrisorile de mai târziu – «cu spinii lor înfipţi în inimă»....detalii