In 1989, dupa o lunga intalnire, Emil Cioran si Ernesto Sabato descopereau ca impart aceeasi luciditate, aceeasi nevoie de absolut si acelasi scepticism privind progresul civilizatiei. Mai mult, ii lega si un anume fel de-a fi: Sabato a publicat doar trei romane si a aruncat in foc cea mai mare parte a paginilor scrise. S-a nascut la Buenos Aires in 1911, intr-o familie de emigranti italo-albanezi. La 16 ani s-a alaturat unor grupuri de anarhisti, apoi de comunisti, dar a inteles ca materialismul dialectic e o contradictie in termeni, iar atunci cand, in 1935, ar fi trebuit sa mearga la Moscova, la o scoala leninista, a reusit sa evadeze, tradand cauza comunista si evitand astfel soarta atator intelectuali de stanga inghititi de Gulag. Si-a sustinut doctoratul in fizica, apoi a plecat la Paris, unde a lucrat la Laboratorul Curie si s-a apropiat de grupul artistilor suprarealisti. Dupa razboi renunta la cariera stiintifica pentru cea literara. Primul roman,
Tunelul (1948), e respins de toate editurile (Ce roman poate sa scrie un fizician! exclama neincrezator un scriitor de renume), dar un prieten il ajuta sa publice cartea care are un succes neasteptat. Albert Camus ii trimite o scrisoare calduroasa si recomanda
Tunelul editurii Gallimard. Succesul nu-l transforma pe Sabato in acel gen de scriitor profesionist care publica un roman pe an. Ramane una dintre cele mai vii si patrunzatoare constiinte ale secolului.
Romane:
El tunel (
Tunelul), 1948
Sobre heroes y tumbas (
Despre eroi si morminte), 1961
Abaddon, el exterminador (
Abaddon exterminatorul), 1974
Web:
www.me.gov.ar/efeme/sabato/
Comentarii
Publică un comentariu nou