Fumiko Enchi s-a nascut in 1905, la Tokio, in familia literatului japonez Kazutoshi Ueda. Avand o sanatate precara inca din copilarie, este educata acasa, cu preceptori, si astfel ia contact de timpuriu cu literatura orientala si occidentala. Debuteaza in anii '20 cu piese de teatru, iar primul roman, Kaze no gotoki kotoba (Cuvinte ca vantul), ii este publicat in 1939. Dupa un an, ii apare romanul Ten no sachi, umi no sachi (Comorile cerului si ale marii). In 1943, publica Shunju (Primavara si toamna). Romanul Onnazaka (Ani de asteptare), 1957, este distins cu Premiul Noma. Onna men (Mastile) apare in 1958, urmat de Saimu (Ceata), in 1976. In paralel, publica piese de teatru si traduceri, printre care si cele zece volume ale Povestii lui Genji, talmacite in japoneza moderna. Pentru scrierile sale, Fumiko Enchi a fost recompensata cu Premiul Tanizaki in 1969 si Ordinul Japoniei in 1985. Moare in 1986, in urma unui atac de cord.