G. H. von Wright

Georg Henryk von Wright (1916–2003), cel mai renumit filozof finlandez al secolului XX, succesorul lui Ludwig Wittgenstein la Universitatea din Cambridge, a adus un aport substantial la dezvoltarea logicii si la extinderea ariei de aplicare a acesteia (teoria probabilitatii, inductie, cauzalitate, determinism). Nascut la Helsinki intr-o familie cu ascendenta scotiana, si-a inceput studiile universitare tot aici (1934–1937), continuandu-le la Viena si la Cambridge. Dupa ce URSS a atacat Finlanda, a lucrat ca voluntar pentru o organizatie de propaganda antisovietica (1939-1940). In 1941 si-a luat doctoratul la Universitatea din Helsinki, iar cinci ani mai tarziu a obtinut un post de profesor. In 1948, la doar 32 de ani, a fost invitat ca succesor al lui Wittgenstein la Cambridge, unde a ramas pana la moartea acestuia, in 1951 (a fost si unul dintre executorii sai testamentari). A predat filozofia la Helsinki pana in 1961, cand a ocupat unul din cele douasprezece fotolii ale Acadmiei Finlandeze, iar in perioada 1965–1995 a tinut cursuri si prelegeri la universitati din SUA si Europa. In anii '60, aria preocuparilor sale s-a extins de la etica pana la literatura, s-a implicat in dezbateri despre rolul stiintei in societatea moderna, a scris despre razboiul din Vietnam si inabusirea „Primaverii de la Praga“. A murit la Helsinki, in vara anului 2003.

Lucrari:
Den logiska empirismen, 1945
An essay in modal logic, 1951
A Treatise on Induction and Probability, 1951
Logical Studies, 1957
The Varieties of Goodness, 1963
Norm and Action, 1963
The logic of Preference, 1963
An Essay in Deontic Logic, 1968
Time, Change and Contradiction, 1969
Explanation and Understanding, 1971
Causality and Determinism, 1974
Handlung, Norm und Intention, 1977
Freedom and Determination, 1980
Wittgenstein, 1982
The Tree of Knowledge, 1993
Six Essays in Philosophical Logic, 1996 s.a.