GEORGE STEINER (n. 1929, Paris), scriitor şi lingvist franco-anglo-american, este cunoscut marelui public în special ca eseist, critic literar şi filozof. După ce a trecut pe la catedrele universităţilor din Innsbruck, Cambridge şi Princeton, a ajuns, în 1974, profesor de engleză şi literatură comparată la Universitatea din Geneva, unde a rămas până în 1994, când s-a pensionat, primind la retragerea sa din activitate titulatura de profesor emerit. De atunci, a susţinut numeroase conferinţe în toată lumea şi a predat la Oxford şi la Harvard. Universalismul său cultural i-a determinat pe unii să-l compare cu Stefan Zweig, Michel de Montaigne şi Erasmus din Rotterdam. Este membru al Academiei Britanice, iar în 1999 a obţinut Premiul Truman Capote pentru întreaga activitate. În eseuri, abordează subiecte din domeniile teoriei lingvistice, teoriei traducerii, filozofiei pedagogice, filozofiei politice etc.
Selecţie de lucrări: Tolstoy or Dostoevsky: An Essay in Contrast (1960), The Death of Tragedy (1961; Moartea tragediei, Humanitas, 2008), Anno Domini: Three Stories (1964), Language and Silence: Essays 1958-1966 (1967), In Bluebeard's Castle: Some Notes Towards the Redefinition of Culture (1971; trad. rom. în pregătire la Editura Humanitas), Extraterritorial: Papers on Literature and the Language Revolution (1972), After Babel (1975; trad. rom. După Babel), Heidegger (1978), The Portage to San Cristóbal of A.H. (1981), Real Presences: Is There Anything in What We Say? (1989), Grammars of Creation (2001; trad. rom. în pregătire la Editura Humanitas), Lessons of the Masters (2003; trad. rom. Maeştri şi discipoli), My Unwritten Books (2008).