Georges Bernanos

„Maine, primul roman al unui tanar scriitor, dl Georges Bernanos, va fi in mainile tuturor, iar dl Georges Bernanos, cu al sau Sub soarele lui Satan, va fi celebru“, scria Leon Daudet intr-un articol din 7 aprilie 1926. Profetia s-a indeplinit. Georges Bernanos (1888-1948), impus inca de la acest debut, face o cariera stralucita. A crescut in colegii catolice (lucrul va lasa urme in romanele sale, in care reprezentantii clerului sunt personaje predilecte), a studiat literele si dreptul la Paris, si-a luat licenta la Sorbona in 1908 si a intrat imediat apoi in luptele politice si in gazetarie. In timpul primului razboi mondial se inroleaza voluntar, este ranit si decorat. Angajat apoi la o companie de asigurari isi scrie, in timpul deselor calatorii, in tren si in bufetele garilor, primul roman. Perioada literara cea mai fertila pentru Bernanos este intre 1934 si 1937 cand compune, aproape simultan, cele mai bune romane ale sale: O crima, Un vis urat, Jurnalul unui preot de tara (1936, Marele Premiu al Academiei franceze) si cateva capitole din Domnul Ouine. In 1938 pleaca, impreuna cu intreaga familie (sotia si sase copii), spre Paraguay – unul dintre visurile adolescentei sale – dar, dupa numai cateva zile, se stabileste in Brazilia, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, scrie articole care-1 fac sa devina un important animator spiritual al rezistentei franceze, iar in 1945 se intoarce in Franta. A ramas celebru si pentru urmatoarea formula, nu atat neacademica, cat antiacademica: „Cand n-o sa mai am decat o pereche de fese ca sa gandesc, am sa ma duc s-o asez la Academia franceza.“ Considera ca scrisul este o chemare divina.
Traducatorul: Catalin D. Constantin a absolvit Facultatea de Litere, a debutat in Romania literara, unde semneaza recenzii si traduceri, si este redactor la revista Cultura.



De acest autor:

1
O crima

Un roman politist – aceasta a fost cererea editorului, iar Georges Bernanos, aflat in criza financiara, a promis o istorie a la Simenon. Asa s-a nascut o carte izbitor de originala, caci e ca si cum nu Simenon, ci Balzac si Barbey d'Aurevilly ar fi colaborat cu autorul la scrierea unui policier. Asadar, in esenta, realism si atmosfera stranie, comedie de moravuri dura si mistere ametitoare....detalii

Comentarii

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.