Grigore Gafencu

Grigore Gafencu s-a nascut in Bucuresti, la 30 ianuarie 1892. A studiat dreptul la Geneva si a obtinut doctoratul in stiinte politice la Paris (1914). In primul razboi mondial a fost aviator intr-o escadrila franceza; a fost distins cu ordinul militar „Mihai Viteazul“ pentru reusita zborului sau din Paris la Iasi peste liniile germano-turco-bulgare. Dupa Marea Unire, a intrat in viata publica, dedicandu-se mai intai ziaristicii: fondator al publicatiei Revista vremii, apoi director al marilor cotidiane Argus si Timpul. Intrand in politica, a militat in aripa stanga a Partidului National-Taranesc, alaturi de Petre Andrei, Mihail Ghelmegeanu, Mihail Ralea s.a. Dupa ce a ocupat mai multe functii in guvernele national-taraniste, la 22 decembrie 1938 a fost numit ministru de externe. A demisionat la 30 mai 1940 – dupa o activitate extrem de roditoare a politicii externe romanesti –, motivandu-si retragerea prin schimbarea raportului de forte internationale in urma victoriilor germane in vest. A fost acreditat apoi ca ministru plenipotentiar la Moscova (1940–1941). Bun cunoscator al politicii externe romanesti si internationale, a tinut (in ultima parte a celui de al doilea razboi mondial) conferinte publice la Londra, Paris, Strasbourg, Florenta, Zurich, Geneva, pledand peste tot cauza si interesele Romaniei. A depus pe masa Conferintei Pacii din 1947 doua ample memorandumuri in care isi prezenta opiniile, corecte, documentate, fata de tratamentul nedrept aplicat patriei sale. Grigore Gafencu a incetat din viata la 30 ianuarie 1957, avand si astazi mormantul in strainatate.