Ca din întâmplare, femeie

Dario Fo, Ca din întâmplare, femeie

Regina Cristina a Suediei

În colecția Ebook

EBOOK > epub / pdf

Traducere de Vlad Russo

În romanul său postum publicat în 2017, Ca din întâmplare, femeie, Dario Fo reînvie istoria unei „regine imposibile“, Cristina a Suediei, una dintre cele mai învățate femei ale secolului al XVII-lea, suverană rebelă și mare iubitoare de artă, admirată și detestată, imprevizibilă și curajoasă.

Într-o epocă incertă, în care religia se ciocnea cu politica, morala cu sexualitatea, și marea cultură cu cenzura absolutistă, regina Cristina a înțeles să se implice adânc în dilemele vremii sale. A fost o femeie cu totul ieșită din comun: a îmbrățișat religia catolică deși era protestantă, ridicându-se totodată în apărarea protestanților prigoniți din Franța; n-a ezitat să-și trăiască viața potrivit propriilor preferințe, care nu erau pe placul unei societăți fariseice; a intervenit pe lângă suveranii vremii pentru a garanta libertatea de expresie a marilor oameni de cultură. În jurul ei au gravitat personaje de prim rang ale vremii: filozofii René Descartes, Pierre Gassendi sau Blaise Pascal, cardinalul și omul de cultură Decio Azzolino și marele dramaturg francez Molière. Între toți aceștia, sub pana lui Dario Fo, regina Cristina apare ca o figură eroică și neînfricată, un personaj zugrăvit în culori vii și neconvenționale.

Despre Dario Fo

DARIO FO (1926–2016) a fost un dramaturg, regizor, actor și romancier italian. După sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial a studiat artele frumoase la Accademia di Belle Arti di Brera de la Milano. În 1950 a început colaborarea cu RAI, scriind texte satirice pe care le și interpreta ca actor. Această colaborare a durat peste un deceniu și a prilejuit numeroase conflicte, ca urmare a cenzurii exercitate de Biserica Catolică; de aceea Fo a renunțat la ea, dedicându-se în exclusivitate teatrului, în cadrul companiei întemeiate în 1962 împreună cu soția sa, actrița Franca Rame. Fo a fost înainte de toate un om de teatru total: a scris textele, a semnat regia spectacolelor, a jucat, de multe ori ca unic actor. Piesele sale aveau la început o structură de farsă și erau scrise în răspăr cu „teatrul burghez“ al epocii, reînviind tradiția italiană a improvizației din commedia dell’arte. În 1969, a montat spectacolul Mistero buffo, cel mai mare succes al său, care reunea texte în diferite dialecte recitate de un singur interpret: autorul însuși. Au urmat: Morte accidentale di un anarchico, Non si paga! Non si paga!, Parliamo di donne, L’uomo incinto. În plan politic, a militat toată viața în rândul stângii italiene, fiind totodată, prin textele și spectacolele sale satirice, un critic necruțător al derapajelor politice din peninsulă. În 1997, Dario Fo a primit Premiul Nobel pentru Literatură, acordat în virtutea faptului că, „urmând tradiția saltimbancilor medievali, batjocorește puterea, redându-le celor asupriți demnitatea“. În 2014 a publicat cel dintâi roman al său, bestsellerul internațional Fiica papei (La figlia del papa; Humanitas Fiction, 2016, 2026), urmat, de asemenea, de un bestseller, E-un rege nebun în Danemarca (C’è un re pazzo in Danimarca, 2015; Humanitas Fiction, 2017), adaptat mai târziu pentru scenă. În 2017, la jumătate de an după moartea sa, a apărut romanul Ca din întâmplare, femeie. Regina Cristina a Suediei (Quasi per caso una donna. Cristina di Svezia, Humanitas Fiction, 2019), care încheie seria dedicată de Fo unor mari și controversate figuri istorice. Astăzi, opera lui Dario Fo este tradusă în peste treizeci de limbi.