"Oscar si Tanti Roz recreeaza universul infantil: copilui e figura centrala, iar copiii lui Schmitt nu sunt nici lipsiti de vlaga, nici corecti politic. Atat Momo (care sterpeleste din pravalia bacanului arab), cat si Oscar (micul pacient fascinat de Tanti Roz) isi folosesc aparenta marginalitate intr-un singur scop: sa intareasca ideea ca, aici pe pamant, fiecare e raspunzator pentru crearea propriului eu." (Lire)

"O poveste frumoasa pana la lacrimi. Un miracol ascuns intre doua coperte." (Stern)