Cine asculta carti si de ce

"Cei care citesc cu glas tare povesti o fac pentru ca ii iubesc pe copii si pentru ca iubesc deopotriva povestea pe care o citesc. Dar nu numai copiii pot sa asculte povesti. Toata cultura nu este in fond decat o poveste pentru oameni mari. Iar eu nu fac decat sa le citesc povesti oamenilor mari. Povestile care mi-au placut cel mai mult si pe care sper ca si ei le vor asculta asa cum le-am citit si eu prima oara: cu sufletul la gura." Gabriel Liiceanu

"Cartile scrise, rostite si apoi auzite pe disc, la gura sobei, in castile insotind, precum niste cercei utili, joggingul sau in automobilul ratacit in traficul metropolitan au devenit ultima oferta de avarie high-tech a posteritatii erei Gutenberg in societatea post-industriala. Beneficiile acestui exercitiu sunt multiple, cel mai important ramane insa cartea. Ea nu dispare, ci se transforma." Emil Hurezeanu

"Din cartile care-mi plac imi citesc singur cu voce tare." Cristian Tudor Popescu

"Imi place sa citesc cu voce tare. Imi amintesc cum in liceu, profesorul de limba romana ma punea sa le citesc colegilor, in clasa, fragmentele literare din manual. A fost primul pas pe care l-am facut catre teatru, catre cariera de actor." Victor Rebengiuc

"(...)aceasta splendida izolare a vocii, care mi-a dat o constiinta a cuvantului pe care pana atunci n-o aveam, si care m-a facut sa cred ca exista in civilizatia vocilor una dintre partile cele mai frumoase ale vietii umane." Gabriel Liiceanu

"Cititul a devenit un lux. Rasfoitul grabit mai leaga putin viata de vis, alterîndu-i însa consistenta. A citi pentru altii presupune o lectura dubla. Una cu ochiul mintii, iar cealalta folosindu-te de voce pentru a da viata nascocirilor din scris. Stai pe scaun, cu textul în fata, microfonul este treaz, benzile se misca, operatorul ti-a facut semn sa începi. Timpul, viata, personajele curg sonor, iar tu dispari lasîndu-te furat de vis." Ion Caramitru

"Un mic lucru ciudat si neprevazut mi s-a-ntamplat cand inregistram carticica asta. Undeva prin al treilea sfert, in timp ce o citeam la microfon, am simtit un reflux de emotie ca mi se catara in gat. Vocea mi-a alunecat. Nu m-a mai emotionat fizic o carte din copilarie, de la Ciresarii. De ce acum? Pentru ca o citeam cu voce tare. Asta nu putea sa insemne decat ca atunci cand citesc acasa, in pat, linistit, nu m-aud destul de tare din inauntru, din propriul adanc. Pe viitor voi ciuli urechile. Si sper ca, dupa ce-o sa-mi auziti vocea, o sa va auziti mai bine si pe voi. Cand cititi." Mihai Dobrovolschi

"Cel mai important eveniment al copilariei mele a fost intalnirea cu literele. (...) Nu mi-a venit sa cred ca, punandu-le laolalta, ele deveneau un fel de poarta pe care puteam apoi patrunde intr-o lume infinit mai vasta decat viata pe care o aveam la indemana si pe care o epuizam grabnic prin gesturile rituale ale fiecarei zile. Am invatat cititul fluviu, cititul acela cu sufletul la gura, cazand pur si simplu, la varsta de opt ani, in Insula misterioasa a lui Jules Verne. (...) Odata cu acest instrument miraculos, mi s-au deschis toate portile lumii, la care ca fiinta fizica, ca om in carne si oase, nu aveam acces. Deodata am inteles ca, datorita posibilitatii de a deschide carti, vietile noastre se multiplica la infinit si ca miracolul cel mare este ca poti sa te duci unde vrei datorita cititului si ca nu mai esti arestat in biata ta viata." Gabriel Liiceanu

"Ni s-a dat limba. Ne-a fost dat sa ne intalnim cu cuvintele. Poate ca cei mai multi dintre noi rateaza aceasta intalnire, lasand cuvintele asa cum ni le-a dat Domnul, in vreme ce rostul nostru este tocmai acela de a le scoate cu grija din depozitul limbii si de a construi ceva cu ele : un gand, o intalnire, un indemn, o poveste, o amintire de nesters, o fapta bine intemeiata. Cred ca la Judecata de Apoi nu ti se va spune decat atat : Ia sa vedem, ce-ai facut cu cea mai uluitoare unealta a lumii, una de care numai oamenii au parte ? Ia sa vedem, cum ai manuit cuvintele ? Ce ai facut cu ele ? Ce ai facut din ele ?" Gabriel Liiceanu

"Relatia mea cu audiobookul e una de copil care asculta o poveste. Eu am simtit ca audiobookul e acest obiect care ne ajuta sa ne recuperam exact acea stare a copilului care asculta, candva, povesti." Lidia Bodea

" Am descoperit splendoarea cuvantului, faptul ca noi avem cuvintele si ca, pana la urma, cuvintele te tin deasupra vietii, intr-un anumit fel. Mi-am dat seama ca pot sa fiu un om liber ascultand, ca pot sa ma bucur, pot sa plang, pot sa ma induiosez si pot sa trec prin toate starile prin care trece un om liber atunci cand se intalneste cu ce e mai adanc in el. Iar prin aceste audiobookuri ne intalnim intr-adevar cu ce e mai adanc in noi. Deci va invit sa descoperiti prin ele aceasta personalitate a cuvantului." Gabriel Liiceanu

"Am descoperit ceva cu totul deosebit ascultand prima oara un audiobook, in masina, pe Valea Oltului: valoarea lecturii cu glas tare. Se petrece un fenomen extrem de misterios: (...) daca o sa aveti intr-adevar placerea si-o sa ascultati unul sau altul dintre ele, o sa vedeti ce sculpturalitate capata limba. Se creeaza un spatiu de intimitate intre ce auzi acolo si tine, cuvintele incep sa alerge in spatiul inchis al masinii ca niste mici sculpturi si felul in care ele ti se infig in minte este absolut ametitor." Gabriel Liiceanu