Aceastã carte s-ar fi putut intitula la fel de bine Despre libertate. Mi s-a pãrut însã cã este mai potrivit ca elementul care face ca libertatea sã fie libertate umanã - limita deci -, şi nu libertatea pur şi simplu, sã dea titlul acestor pagini. Am numit libertatea care, ca sã funcţioneze, are nevoie de limite „libertate gravitaţionalã". Cartea s-ar fi putut atunci intitula Despre libertatea umanã ca libertate gravitaţionalã.

Aceastã carte despre limitã este o apologie a vagului. Lucruri vagi, poate cele mai vagi, sunt omul, Dumnezeu, libertatea. Vagul este opusul precisului. Vagul este ceea ce rãmâne dupã traversarea unui spaţiu populat cu limite. Limita îl închide pe om mai întâi în spaţiul precisului. Problema este cum sã parcurgem apoi treptele precisului, pentru a ajunge la lucrurile vagi.

Aceastã carte este pânã la urmã o carte despre lucrurile vagi. Lucrurile vagi sunt lucrurile cele mai importante. Dar pentru cã la aceste lucruri nu am putut ajunge decât pornind de la hotarele lumii şi ale libertãţii noastre, am intitulat totuşi aceastã carte Despre limitã.

Despre limita de Gabriel Liiceanu

(asculta un fragment)