Conferinţa de faţă nu este altceva decât anamneza unei distincţii despre care şcolile noastre nu suflă o vorbă. E vorba de deosebirea crucială între a scrie în suflet şi a scrie pe obiecte exterioare sufletului, pe care Platon a făcut-o pentru a-şi legitima obiecţiile împotriva pretenţiei scrisului că este singurul remediu împotriva uitării. Deosebire care nu doar că poate sluji drept instrument de diagnosticare a lumii în care trăim, aşa cum am încercat să arăt, ci este, în cultura noastră seculară, singura bază laică pentru formarea unui veritabil discernământ.

(asculta un fragment)