Octogenar sprinten şi entuziast ca un adolescent, Neagu Djuvara este azi una dintre cele mai fascinante figuri ale vieţii intelectuale din România. Iar cartea sa de memorii – o bijuterie a genului. De pus alături de fabuloasele Amintiri din pribegia după 1848 de Ion Ghica, al căror titlu este, cu fină intenţie, reluat. Legat şi prin rudenie de el [...], Neagu Djuvara e încă mai aproape de acesta prin talentul de a-şi preface amintirile în halima. Mai mult decât un memorialist, el e un povestitor.
Amintiri din pribegie este o carte pe care nici cel mai posmăgit cititor nu o poate lăsa din mână. Ajunge să o deschidă, şi rămâne captiv, hipnotizat de atâtea peripeţii, lumi şi personaje. [...]
Această viaţă de om cum puţine au fost nu explică totuşi decât în mică măsură interesul extraordinar al memoriilor lui Neagu Djuvara. Esenţialul este arta rafinată şi voluptuoasă a povestitoru­lui, capacitatea lui de a preface orice într-o istorie nemaipomenită şi memorabilă [...]. Scriind într-o admirabilă română, ca şi înaintaşul său fost bey de Samos, fostul consilier (şi „negru“, autor de discursuri) din Republica Niger devine, prin aceste „amintiri“, unul dintre cei mai importanţi scriitori români. De azi.

Mircea IORGULESCU, „O viaţă de om cum puţine au fost“, revista 22, anul XIV [684], 15 aprilie-21 aprilie 2003

  Citeşte articolul în arhiva revistei 22