„Dupa ce a stricat adevarata eternitate,
omul a cazut in timp,
unde a izbutit, daca nu sa prospere,
cel putin sa traiasca:
sigur e ca s-a obisnuit cu noua lui conditie.
Procesul acestei caderi
si al acestei deprinderi
se numeste Istorie.
Dar iata ca-l ameninta o alta cadere,
a carei amploare e inca greu de apreciat.
De data asta
el nu va mai cadea din eternitate,
ci din timp;
si a cadea din timp inseamna
a cadea din Istorie.
Iminenta sau nu, aceasta cadere e posibila,
ba chiar inevitabila.
Cand ii va fi data,
omul nu va mai fi un animal istoric.
Si atunci, dupa ce-si va fi pierdut
pana si amintirea adevaratei eternitati,
a primei sale fericiri,
isi va intoarce privirile
spre universul temporal,
spre acest al doilea paradis
din care va fi fost izgonit.“

Cioran
traducere de Irina Mavrodin