Volumul coordonat de F. A. Hayek a avut, deopotriva la aparitie (in 1954) si la fiecare reeditare sau traducere, soarta marilor carti: a fost aparat si atacat cu egala pasiune, dar nu a lasat pe nimeni indiferent. Motivul e simplu. Capitalismul si istoricii demonteaza cu argumente clare si viguroase o conceptie adanc inradacinata in opinia comuna – o „axioma istorica“ pe care generatii intregi si-au insusit-o din manuale, impreuna cu Marx, cu fabianistii, cu grosul intelectualitatii (de stanga, centru si dreapta), cu ecologistii, cu avocatii contemporani ai societatii civile, ba chiar si cu majoritatea liberalilor – toti impartasim viziunea dickensiana potrivit careia in Anglia „capitalismului primitiv“ era o vale a plangerii, plina de fabrici mohorate in care erau exploatati la sange muncitori (inclusiv copii!), alungati de industrializare din raiul societatii agrare traditionale si aruncati in mahalalele marilor orase... Autorii volumului propun o imagine complet noua: Revolutia industriala a initiat „cercul virtuos“ al cresterii economice bazate pe consumul de masa, principalii sai beneficiari fiind, pentru prima oara in istorie, oamenii de rand. Iar greseala initiala de perceptie a intelectualilor independenti, perpetuata pana in zilele noastre, e explicabila prin valul romantic care a inundat cultura Europei, gasind ecou in insusi miezul democratiei americane.
traducere de Dragos Aligica si Sorin Ionita