Închide Close

Editura Humanitas

Marcel Mathiot, Jurnalul unui batran amant

Marcel Mathiot: un învăţător de provincie, un nume necunoscut pâna la publicarea acestui jurnal, care a produs senzaţie la Paris în toamna lui 2008. Începând de la 16 ani, Mathiot, născut în 1910, a scris în fiecare zi a lungii sale vieţi o pagină de carnet, precedată de un titlu. După moartea lui, s-au gasit 60 de carnete, 21 600 de pagini, din care editorii au selectat însemnările ultimilor patru ani, combinându-le savant cu notaţii mai vechi. În aceşti ani (2000-2004), după ce îşi pierde soţia, diaristul redevine, cum spune el însuşi, „celibatar“. Însemnările lui dezvăluie o viaţă sentimentală şi sexuală uluitoare pentru un nonagenar. „Marcel aparţinea Iubirii în sine, pe care o declina sub toate formele ei, de la marea iubire cu Hélène până la iubirea-complicitate intelectuală cu Lili. Dar cel mai mult ne uimeşte – pe noi, «tinerii» cititori – iubirea carnală cu Mado“, spune Philippe Delerm în prefaţă.Jurnalul lui Mathiot nu se rezumă însă la confesiuni picante. El este mărturia gravă a unui om deosebit: epicurian, socialist romantic, „evitist“ (sunt propriile sale caracterizări), raţionalist şi ateu, dar nicidecum indiferent la suferinţa umană, fidel cititor al lui Montaigne, neconservator, ba chiar amator de schimbare, lucid, lipsit de prejudecăţi, tolerant, Marcel Mathiot pare a fi un „produs“ francez tipic. Având, în plus, ceva universal – şi rar: vocaţia fericirii. Poate că de aceea Marcel – veşnicul îndrăgostit, bătrânul amant – place femeilor şi place, de fapt, tuturor. Inclusiv cititorilor jurnalului său.„Capodopera lui Marcel Mathiot e modul în care şi-a folosit timpul“, spun editorii carnetelor. S-ar putea spune ceva mai mult: capodopera lui Marcel Mathiot e însăşi viaţa sa, traită exemplar, până la capăt. Şi consemnată, din fericire, în paginile de faţă.

Despre Marcel Mathiot

MARCEL MATHIOT s-a născut în 1910, la Amiens, fiul lui Victor-Amédée Mathiot, muzicant militar, şi al lui Yvonne Ledien, casnică. În 1927 intră la şcoala normală de învăţători şi începe să-şi scrie „carnetele“. Un an mai târziu este iniţiat în amor de dna Gardon, prima dintr-un lung şir de amante. În 1932 se căsătoreşte cu Geneviève Strzelecki (născută în 1909, la Angers), învăţătoare, care îi va fi tovarăşă de viaţă timp de 68 de ani. Vor avea trei copii. Ultima lui relaţie amoroasă, cu Emmanuelle B., durează din iunie 2001 până în martie 2002. Moare în 2004.

Recenzii

„Un document pasionant...“ (Jérôme Garcin, Le Nouvel Observateur)

„O carte uimitoare, uneori la limita credibilului, o celebrare a sexualităţii la vârsta a patra,
dar în acelaşi timp o traversare emoţionantă a secolului XX.“ (Robert Solé, Le Monde)

„Ar fi o greşeală să se creada că aceste carnete aparţin unui bătrân libidinos. Am citit jurnalul după moartea lui. Îl consider un imn închinat vieţii, o cură de tinereţe.“ (Jean Mathiot, fiul autorului)

Alte Detalii

Noi apariții

Author Spotlight

Lucian Boia

pagina autorului

LUCIAN BOIA, născut în Bucureşti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Opera sa, întinsă şi variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România şi în Franţa, precum şi traduceri în engleză, germană şi în alte limbi. Preocupat îndeosebi de istoria ideilor şi a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie...

Evenimente

Editura Humanitas pe Social Media

contact