A crezut necontenit ca e fericita. Prima oara in copilarie, cand, gasind in parc un baiat necunoscut, l-a luat acasa, cu gandul sa-l pastreze numai pentru ea, ca jucarie. S-a inselat, nu era fericirea, era numai un pas spre aceasta: prietenia. A doua oara cand, luind pe cineva drept altcineva, s-a casatorit. Nu era fericirea: era o greseala, care i-a adus mila, tristete si singuratate. A treia oara, cand s-a lasat iubita, ca sa-si dovedeasca doar ei ca este tanara, libera si... fericita. Nu era: propriul trup ii devenise strain. Si apoi, la un moment dat, a stiut sigur ca nu se mai insala. Nu l-a crezut pe el, atunci cind i-a spus ca fericirea e ca aerul, n-o simti.