„Intr-o sala obisnuita de curs, in anii 1932/33, un filozof spaniol initiaza o redefinire esentiala a metafizicii, pornind de la cele mai obisnuite situatii si de la singura conditie necesara: delimitarea unui adevar prim, a unui dat radical, in contradictie cu tot ceea ce dezvoltasera pana la el cele doua mari directii din istoria filozofiei (realismul si idealismul). Acest adevar prim este viata, viata oricaruia dintre noi, viata care isi da seama de sine, care se face pe sine, care se decide pe sine in orice moment, care isi este permanenta perplexitate. Metafizica ratiovitalista, asa cum e gandita de Ortega y Gasset, porneste, in terminologia cea mai putin rebarbativa, de la datele cele mai umile, dar si cele mai provocatoare: rezulta o metafizica radical minimalista si, surprinzator, «practica»: metafizica e biografia fiecaruia dintre noi, facem metafizica vrand, nevrand, ca sa supravietuim, inotam in oceanul circumstantei sau al lumii definindu-ne clipa de clipa, ca sa nu ne scufundam. Viata nu putem sa ne-o alegem, dar trebuie sa ne-o intelegem. Daca reflectia filozofica de azi, inclusiv cea romaneasca, mai este vie, ea va trebui sa reactioneze neaparat la mereu actuala provocare a lui Ortega.“

Sorin Marculescu
traducere de Sorin Marculescu