Pana la afirmarea sa ca istoric al medicinei, dar si dupa aceea, doctorul G. Bratescu a trebuit sa infrunte situatii contradictorii, uneori dramatice.


Un var al sau se straduise, catre sfarsitul anilor treizeci, sa-l initieze in doctrina comunista, drept care el s-a simtit indemnat, dupa 23 August 1944, sa adere la PCR. In acele imprejurari a fost grabnic promovat la conducerea organizatiei pe tara a „studentilor democrati“, fiind apoi numit director in Ministerul de Externe si, in continuare, prim-consilier al Ambasadei RPR de la Moscova.


Dar, casatorindu-se cu fiica Anei Pauker, a devenit o persoana suspecta politic, o data cu „demascarea“ soacrei sale ca „deviationista“ si „agenta imperialista“. In consecinta a fost pus sub stricta observatie, exclus din partid si chiar indepartat, pentru cativa ani, din munca de cercetare stiintifica.


A avut astfel posibilitatea sa reflecteze si sa traga concluzii despre fundamentele ideologice si morale ale miscarii la care aderase. In cartea de fata, el a adunat asemenea concluzii, inregistrand totodata vicisitudinile drumului de la iluzie la luciditate parcurs de-a lungul a opt decenii de existenta.