„Am scris aceste pagini intre 1985 si 1989, la o varsta cand, in filozofie, neputinta de a construi un sistem ia forma certei cu filozofia. Cearta cu filozofia academica, cearta cu sistemul, cu livrescul si cultura de aparat continua sa fie filozofie si ea poate pastra inca forma livrescului si a culturii de aparat si poate fi chiar o cearta sistematica.

Cu toate acestea, este o cearta fara intoarcere si, de aceea, un act de curaj; pentru ca la capatul ei, daca in locul unui simplu dresaj in spatiul filozofiei nu apare un personaj care a invatat sa gandeasca pe cont propriu, ramane totusi ceva: consfintirea unui esec.

Aceasta carte este pentru autorul ei o provocare si unu pariu periculos: din ea poate sa se nasca o gandire adevarata sau, poate, cu totul altceva...“

Gabriel Liiceanu