Aleksei Tolstoi, copil fiind, citea si recitea o carte dintre cele care te tin cu sufletul la gura, de la inceput pana la sfarsit. Cartea nu era alta decat Pinocchio. Intamplarea a facut ca Aleksei Tolstoi sa piarda cartea cu pricina. Copilul nu statu insa mult pe ganduri si incepu, cu vocea lui calda, sa-l aduca inapoi la el, rostindu-i povestea.

Ca orice copil, stii bine doar, povestea nu mai era a lui Pinocchio, ci a devenit povestea lui Aleksei Tolstoi si a prietenilor lui din copilarie.
traducere de Ion D. Goia