Salvador Dali si-a gasit timp sa contrarieze multa lume. Prin pictura, interviuri, aforisme si comportament. A existat chiar si un cor al agasatilor, care si-au insotit mustacirile cu sugestii legate de schimbarea registrului si chiar a carierei maestrului. Multi dintre cei care-i detestau tablourile, desenele, bijuteriile si obiectele suprarealiste l-au sfatuit pe Dali sa se exerseze in campul literaturii.


Poate ca pictorul nu i-ar fi ascultat, daca printre ei nu s-ar fi numarat un admirator ilustru, poetul spaniol Federico Garcia Lorca, care a intuit ca Dali avea potential de scriitor.


Mai precis, ca lumea astepta de la el ceva numit „romanul pur“. Chipuri ascunse este rezultatul unei insihastriri de patru luni pe care Dali si-a impus-o in muntii din New Hampshire, aproape de granita canadiana, unde a scris scotandu-si din minte celelalte proiecte.


Rezultatul este o carte cu destule irizari stendhaliene, care il face pe Salvador Dali sa declare: „Un adevarat roman de atmosfera, de introspectie, de revolutie si de arhitecturalizare a pasiunilor trebuie sa fie (asa cum a fost intotdeauna) exact contrariul unui Mickey Mouse de cinci minute sau al senzatiei de vertij a unui salt cu parasuta“.
traducere de Ileana Cantuniari