Confesiunile reprezinta, alãturi de Cetatea lui Dumnezeu, opera fundamentala a Sfantului Augustin. Scrise spre anul 400, cand era de cinci ani episcop al Hipponei, ele contin istoria spirituala a sfantului, formarea gandirii sale si initierea sa misticã – repere articulate, deopotriva, intr-o mare opera filozofica si o dramatica biografie. Depline si exemplare, mesajul acestor drepte marturisiri continua, peste veacuri, sa uimeasca si sa surprinda. De fapt, timpul n-a facut decat sa vina cu straluciri in plus.

Scrise in cursul uneia dintre perioadele cele mai framantate ale istoriei omenirii, Confesiunile definesc, prin dinamica lor mereu actuala, intreaga gandire moderna. Ele sunt o adevarata epopee a convertirii crestine, rezumata in drama interioara a omului, drama in care se exprima toate elementele pasionale si teoretice ale unei asemenea experiente. In cursul unei profunde crize spirituale, Augustin aude o voce: „Ia si citeste!“. El deschide Noul Testament si un pasaj din Epistola catre Romani îl ilumineaza. Era ora astrala a existentei sale.

In literatura tuturor timpurilor, rare sunt operele care, cum este aceasta, arata, in unitatea lor indisolubila, evolutia unei experiente speculative in acelasi timp cu cea a unei experiente religioase si omenesti.

Traducere din latina de Gheorghe I. Serban