Cortina sau fisura lumii

George Banu

Cortina sau fisura lumii

Humanitas, Eseistică / Colectia: în afara colecţiilor

Embed:

Din perdea/cortină, pictura şi teatrul au făcut atât o emblemă, cât şi o unealtă. Ea separă şi dezvăluie. Face distincţia între spectatori şi actori în marele teatru al lumii.
De la Maria în pictură la Hamlet în teatru, de la infantele lui Velázquez şi suzeranii lui Van Dyck la spectacolele lui Grüber şi la ecorşeele vii ale lui Bacon, perdeaua/cortina însoţeşte fiinţa în scenariul pe care ea îl joacă de-a lungul epocilor. Pretutindeni ea se ridică şi cade.
Ea deschide şi închide. Perdeaua/cortina fascinează ca figură a fisurii.
Fisura lumii.
Printr-un florilegiu de exemple – în care capodoperele şi operele uitate stau alături, în care extrase literare şi scene de teatru îşi răspund –, eseul lui George Banu exaltă frumuseţea cortinei, iar dintre pliurile ei scoate la iveală secretele.

George Banu meditează pe tema cortinei din perspectiva marii metafore theatrum mundi.
În pictură, ca şi în teatru, cortina sparge unitatea. Ea lasă să se vadă tot atât pe cât camuflează. Împarte fiinţele în actori şi spectatori, protejează secretul şi întreţine aşteptarea unei dezvăluiri mereu posibile.
Cortina are o morfologie, iar aceasta se precizează atât prin numeroasele ei utilizări – cortina/draperie de apariţie, de prestigiu, de intimitate, de finitudine –, cât şi prin sistemele de fixare şi multiplele variabile: de greutate, de opacitate, de orientare.
„Un filozof şi-ar putea petrece întreaga viaţă fie şi numai meditând asupra conceptului de cortină", spunea marele scriitor Thomas Bernhard.
Aceasta este şi intenţia cărţii de faţă.
Sub denumirea generică de „cortină" – rideau în franceză – se reunesc aici dispozitive de separaţie şi deschidere care, în română, dispun de denumiri distincte: perdea, tapiserie... dar funcţia lor e mereu aceeaşi. Ele marchează „fisuri" posibile, uverturi şi închideri, „cortine" reluate la infinit.

  Citeşte câteva pagini

Info
George Banu
Detalii produs
George Banu
George Banu

GEORGE BANU (n. 22 iunie 1943, Bucureşti), reputat teatrolog, este stabilit la Paris din 1973. A publicat lucrări consacrate activităţii teatrale din secolul XX şi figurilor ei reprezentative: Brook, Kantor, Strehler, Vitez, Grüber. Printre cele mai cunoscute titluri ale sale se numără Mémoires du théâtre (1987)/ Teatrul memoriei (1993), Peter Brook.

Comentarii

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.