Luz Acaso, o femeie solitară şi enigmatică de patruzeci de ani, şi-ar dori ca Álvaro Abril, tânăr scriitor promiţător, să-i scrie biografia. Álvaro trăieşte cu obsesia că a fost adoptat la naştere. Luz, cu fantasma că a avut un fiu; în confesiunile ei îşi asumă, rând pe rând, rolul de mamă singură, văduvă, prostituată. Fiecare detaliu îl contrazice pe cel de dinainte. Care e realitatea şi unde începe ficţiunea? Un roman despre căutarea identităţii, singurătate, teamă şi spaţiul interior în care ne putem refugia, ca pe o străduţă îngustă din Praga.

 Citeşte câteva pagini

 Alina Purcaru despre Două femei la Praga (Of Corso, 9 aprilie 2010)

  Claudiu Constantinescu despre Două femei la Praga (Dilema veche, august 2010)