Douazeci si sapte trepte ale realului, publicata in 1969, a marcat sfarsitul ostracizarii culturale la care Noica fusese supus timp de cincisprezece ani.


Subiectul cartii este unul dintre putinele castiguri sigure ale filozofiei: categoriile. La cele consacrate – 10 aristotelice si 12 kantiene – Noica adauga categoriile analizate de Platon in Sofistul, inainte de a fi discursive, spune autorul, categoriile sunt reale. Daca sunt puse una langa alta, ca trepte ale unei scari ascendente, aceste idei cu substrat ontic reprezinta radiograma lumii, adica acea configuratie intima ce nu poate fi surprinsa decat de ochii mintii.


Trasatura distinctiva a lucrarii sta in arta cu care filozoful si-a construit discursul. Cititorul are impresia ca toate cele 27 de categorii se misca singure, fara interventia autorului, antrenate de motorul ascuns al evolutiei – devenirea intru fiinta. Cartea lui Noica este, de aceea, o odisee a fiintei povestita cu ajutorul categoriilor.