„Teatrul mă interesează în măsura în care îl vedem, trece pe sub ochii noştri, iar apoi s-a terminat... Este sărbătoarea clipei, dar asta nu ne împiedică să ne amintim de ea. Îmi place această scriitură în aer care nu se fixează pe o pagină, dar care impregnează poate memoria unor fiinţe: lor le las moştenire teatrul meu privat, ca să-l salveze şi să se joace cu el....detalii

„Melancolia nu are aici nici urmă de sentimentalism, viaţa ce se apropie de sfârşit e încadrată de un chenar al tristeţii de o veselie superioară. Frazele au binecuvântarea graţiei care aduce până şi greutatea în starea de plutire. Par să rămână în permanenţă la suprafaţă pentru că tocmai acolo descoperă o profunzime ascunsă.“ (Die Welt)