De-a lungul unei naratiuni captivante subtil asezonata cu informatii erudite, Georges Minois, adept al curentului „noua istorie“, coboara in trecutul unei idei nascute o data cu constiinta raului. Ideea de infern a fost anterioara dogmei crestine, insa infernul crestin, o data instituit de doctrina oficiala a Bisericii, se va dovedi cel mai crunt si durabil. In secolul al XIX-lea infernul devine o constructie intelectuala, ideea ajungand astfel la apogeu. Ea isi pierde definitiv in veacul nostru trasaturile traditionale, dar nu dispare, ci imprumuta „culoarea constiintei moderne“, in succesiunea de infernuri ale istoriei se regasesc fantasmele fiecarei epoci.
Cititorul acestei carti are impresia ca parcurge – cu mult profit spiritual – intreaga istorie a umanitatii, intelegand-o pentru prima oara din interior, ca istorie a propriei noastre vulnerabilitati.
traducere de Alexandra Cunita