Jacques si stapanul sau nu este o adaptare; este propria mea piesa, propria mea "variatiune la Diderot", sau mai precis, fiind conceputa cu toata admiratia, "omagiul meu lui Diderot".

Aceasta "variatiune-omagiu" este o intalnire multipla: aceea dintre doi scriitori, dar si aceea dintre doua secole. Precum si aceea dintre roman si teatru. Forma scrierii dramatice a fost totdeauna mult mai rigida si mai normativa decat forma romanului. Teatrul n-a avut niciodata un Laurence Sterne. Asadar, eu n-am scris numai un "omagiu lui Diderot", ci si un "omagiu romanului", incercand sa dau comediei mele acea libertate formala pe care a inventat-o Diderot-romancierul, dar pe care n-a cunoscut-o niciodata Diderot-dramaturgul. (Milan Kundera)

traducere de
Petre Bokor