Închide Close
Jurnal, 1935–1944

Editura Humanitas

Mihail Sebastian, Jurnal, 1935–1944

In ciuda legendelor care circulau in jurul misteriosului jurnal inedit al lui Mihail Sebastian, putini au avut prilejul sa consulte cele noua caiete ale sale, pastrate cu sfintenie de familia scriitorului vreme de 50 de ani. De curand, urmasii lui Mihail Sebastian au incuviintat publicarea integrala a jurnalului. Apare astfel, intr-o editie ingrijita de Gabriela Omat si prefatata de Leon Volovici, nu numai una dintre cele mai captivante scrieri memorialistice ale literaturii romane moderne, dar si un extraordinar document de istorie culturala si politica a anilor '30–'40. Primele pagini din jurnalul lui Sebastian dateaza din februarie 1935. Trecuse un an de la declansarea scandalului din jurul romanului De doua mii de ani si al socantei sale prefete antisemite, semnata de Nae lonescu. Atacurilor din toate directiile scriitorul le raspunsese intr-un eseu magistral, Cum am devenit huligan, incheiat in decembrie 1934. Dar criza sa sufleteasca si de constiinta pare sa inceapa abia acum, iar insemnarile acestui adevarat „jurnal de bord“ se vor face ecoul furtunilor launtrice, ca si al celor care bantuiau, in epoca, viata politica a tarii si intreaga Europa. De aceea, in marturia complexa lasata de Sebastian se interfereaza un jurnal intim, al starilor interioare si experientelor sentimentale, un jurnal de creatie, un jurnal „evreiesc“ si, mai amplu decat toate, unul intelectual si politic. In acesta din urma se afla adevarate revelatii portretistice, ca si „foaia de temperatura&#!47; a relatiilor scriitorului cu prietenii apropiati – Mircea Eliade, Camil Petrescu, Al.Rosetti, Petru Comarnescu, Eugen lonescu, Martha si Antoine Bibescu, C.Noica, C.Visoianu, Teodorescu-Braniste –, alaturi de scanteietoare instantanee din viata politica si culturala bucuresteana. Dupa ce consemneaza, in chip tulburator, „convertirea legionara“ a unor straluciti prieteni, jurnalul lui Sebastian devine o cronica a Bucurestilor in vreme de razboi si a dramei populatiei evreiesti din aceeasi perioada. Paginile finale, datand din decembrie 1944, inregistreaza cu aceeasi acuitate, o data cu prezenta trupelor sovietice in Bucuresti, semnele nelinistitoare ale instalarii viitoarei represiuni comuniste. E ultimul mesaj lasat de scriitor posteritatii.

Despre Mihail Sebastian

MIHAIL SEBASTIAN (pseudonimul literar al lui Iosif M. Hechter), romancier, dramaturg, eseist şi publicist român, s-a născut la 18 octombrie 1907, la Brăila, într-o familie de origine evreiască. Între 1915 şi 1926 urmează clasele primare şi Liceul „Nicolae Bălcescu“ din oraşul natal. Absolvă Facultatea de Drept şi Facultatea de Filozofie ale Universităţii din Bucureşti, după care încearcă, fără succes, să-şi ia doctoratul la Paris. Lucrează ca secretar la o importantă casă de avocatură din epocă, fiind şi avocat pledant. Debutează în 1926 cu versuri în revista ieşeană Lumea. Bazar săptămânal şi, în publicistică (sub pseudonimul Mihail Sebastian), la ziarul Politica. În 1928, începe să publice la Universul literar, Tiparniţa literară, Vremea. Tot în 1928, devine colaborator, apoi (până în decembrie 1933) redactor la Cuvântul (condus de Nae Ionescu), publicaţie care, în ianuarie 1934, după asasinarea lui I.G. Duca, este suspendată din cauza pronunţatei orientări progardiste a directorului său. În 1932–1933 este redactor la România literară (săptămânal condus de Liviu Rebreanu), iar între 1932 şi 1936 colaborează la revista Azi (condusă de Zaharia Stancu), apoi la Revista Fundaţiilor Regale (redactor între 1936 şi 1940), Rampa, Viaţa românească, L’Indépendance roumaine şi altele. În 1932 îi apare primul volum, Fragmente dintr-un carnet găsit, iar un an mai târziu, pseudoromanul Femei. În 1934, publică De două mii de ani…, cu o prefaţă de Nae Ionescu. Atacurilor şi criticilor tendenţioase declanşate de publicarea acestui volum le răspunde cu lucrarea polemică Cum am devenit huligan (1935). Îi apar romanele Oraşul cu salcâmi (1935, premiat de Societatea Scriitorilor Români) şi Accidentul (1940). Se impune în viaţa literară ca dramaturg cu piesele de teatru Jocul de-a vacanţa, Steaua fără nume, Ultima oră (ulterior ecranizate) şi Insula (neterminată). La 7 septembrie 1940, în baza Decretului-lege din 9 august 1940, Mihai Sebastian este „licenţiat din serviciu, fiind evreu“: i se interzice să mai profeseze ca jurnalist şi i se retrage şi licenţa de avocat pledant. Predă literatura română la Liceul Evreiesc din Bucureşti. În perioada războiului nu are drept de semnătură. Piesa Jocul de-a vacanţa este interzisă. Pentru a face posibilă reprezentarea, la 1 martie 1944, a piesei Steaua fără nume, un fost coleg de liceu, avocatul Ştefan Enescu, acceptă rolul de „autor“ al piesei, sub pseudonimul Victor Mincu. La începutul anului 1945 este numit consilier la Ministerul Afacerilor Externe. În acelaşi an, ia fiinţă Universitatea Liberă Democratică, unde urma să ţină cursuri şi Mihail Sebastian. Dar în ziua de 29 mai, în drum spre Universitate, este lovit de un camion şi moare, la vârsta de 38 de ani. Inedit vreme de cincizeci de ani, Jurnalul (1935–1944), publicat în 1996 la Editura Humanitas, a fost tradus şi editat în mai multe ţări: Franţa, SUA, Olanda, Cehia, Marea Britanie şi Germania (ediţia germană a primit, în 2006, Premiul „Geschwister Scholl“).

Alte Detalii

Noi apariții

Author spotlight

C.S. Lewis

pagina autorului

CLIVE STAPLES LEWIS (1898–1963) – romancier, poet, profesor universitar, medievist, critic literar, eseist, teolog laic şi apologet creştin – a fost unul dintre marii intelectuali ai secolului XX. A predat, între 1925 şi 1954, literatura engleză la Universitatea din Oxford (Magdalen College), precum şi, din 1954 până în 1963, literatură medievală şi renascentistă la Universitatea din Cambridge.

Evenimente

Editura Humanitas pe Social Media

contact