Fresca unei jumatati de secol de exil politico-literar romanesc, prin cel mai autorizat cronicar al sau, continua sub forma Jurnalului. Dupa ce a optat, pentru anii 1947–1980, pentru ceea ce criticii au numit „jurnal comentat“, oferind publicului cele doua extraordinare volume intitulate La apa Vavilonului, Monica Lovinescu ne incredinteaza acum masivul jurnal tinut cu regularitate intre anii 1981 si 2000. Fara ca autocenzura si deplinul control asupra indiscretiilor de ordin personal si afectiv sa slabeasca vreo clipa, Jurnalul ca atare suprima distanta dintre momentul trairii si cel al consemnarii. Lumea literara romaneasca a ultimului deceniu de comunism si lumea romaneasca, pur si simplu, din agitatul si contradictoriul deceniu care a urmat sunt vazute acum de foarte aproape, cu tot vacarmul de proiecte, ambitii, derute, compromisuri, esecuri. Suntem cu acest al doilea volum intre anii 1985 si 1988, anii inaspririi dictaturii ceausiste si ai agoniei comunismului. Momente dramatice, asasinarea lui Gheorghe Ursu sau revolta muncitorilor de la Brasov, anchetele si arestarea disidentilor, framantarile lumii scriitoricesti sunt traite, la Paris, ca si cum diaristul n-ar fi parasit nici o clipa Bucurestiul.