Opera de importanta capitala pentru intelegerea societatii si culturii romanesti a ultimului deceniu de comunism si a celui care a urmat, Jurnalul Monicai Lovinescu a ajuns, iata, la cel de-al cincilea volum. Suntem in anii 1996-1997. Vom intalni aici, ca si in celelalte volume, aceleasi notatii concise, de o remarcabila patrundere, aceleasi portrete din doua linii de o uimitoare justete, intamplari, fapte ambigue limpezite de privirea de un discernamant moral fara gres a celei mai autorizate voci a exilului romanesc de dupa 1947.



„Pasii mei tineri au ramas pierduti undeva intre bulevardul Elisabeta, strada Wilson, liceu si Universitate; geografia de azi a unui Bucuresti parcurs doar in graba masinii imi este iremediabil straina. Poate doar daca as fi avut de transformat apartamentul din bulevardul Elisabeta intr-o casa memoriala mi-as fi reinradacinat si improprietarit memoria.

Digresiunea asta sentimentaloida mi-am ingaduit-o cand am ramas singura cu mine. [...] Si nu suntem, de fapt, acei combatanti care nu prea mai stiu ce sa faca dupa ce au castigat un razboi - si ce razboi! - pierzand insa, tot atat de neasteptat, pacea?“


MONICA LOVINESCU

insemnare din 4 mai 1997