– Cum imi zic astia mie? Un Socrate roman. Cum ai zice: un lulius Caesar tatar!... astia vor sa faca din mine un batran sclerozat, reactionar si vorbaret... stii ce-am sa fac? N-o sa mai primesc nici un ziarist aici, ca doar nu sunt un automat care scoate propozitii la comanda... – De unde vine totusi verva? – Este o verva care ma costa. Eu nu pot sa fiu spontan, si atunci spun intr-o forma concisa ceea ce m-a preocupat sau ma preocupa inca. – Si cand mai aveti timp sa fiti si „serios“? – Cand dorm sau cand stau de vorba cu tine...




Cat timp a impartit cu Radu Preda faimoasa odaie de langa Cismigiu, Petre Tutea a stat de vorba „serios“ cu tanarul sau discipol, nedezmintindu-si catusi de putin verva.


Jurnal cu Petre Tutea reinvie imaginea publica a celui mai „oral“ ganditor roman, completand-o, discret, cu fata sa nestiuta, inaccesibila aparatelor de filmat sau reportofoanelor. Dialogul, analiza si un anume inefabil al odaii de langa Cismigiu se intrepatrund in prima carte adevarata cu si despre Tutea.