Cu Levantul, Mircea Cartarescu propune o epopee cu un personaj principal absolut neobisnuit: poezia romaneasca de la inceputuri pana in zilele noastre. Scrisa la sfarsitul anilor '80, poemul sau epic reitereaza traseul gandirii poetice romanesti si reconstituie, in interiorul unui "roman in versuri" cu actiune labirintica, marile epoci ale literaturii. Rafinantele procedee metatextuale folosite de autor fac din carte un exemplu de scriere postmoderna. Dragoste, aventuri, meditatie filozofica si inspiratie poetica se contopesc intr-un tot unic - emblema a "valahiei eterne".