Caragiale a înţeles de tânăr că ziarul are două feţe, ca orice obiect al progresului, ca dinamita, de pildă. Dacă faţa bună e importantă, taie drumuri noi, ajută la aerisirea locurilor stătute, te apără şi dezvăluie minciuna, cea rea, la rândul ei, e departe de a fi neglijabilă.
Ce „scrie la gazetă“ devine mai adevărat decât adevărul.
Personajele cărţii sunt Presa şi Caragiale. Între cei doi eroi ia naştere o poveste pe care jurnaliştii timpului, mari iubitori de adjective, ar fi numit-o, poate, palpitantă.
La sfârşitul unui drum – ilustrat cu zeci de fotografii – prin ziarele apărute între 1873 şi 1911, cât a durat experienţa de gazetar a lui Caragiale, se naşte o teorie nouă, surprinzător de simplă, cu privire la arta lui poetică.

  Citeşte câteva pagini

 Dan C. Mihăilescu prezintă Lumea ca ziar (ProTV, „Omul care aduce cartea", septembrie 2011)

  Marius Chivu, „«Secretul» lui Caragiale“, Adevărul literar şi artistic, iunie 2011)

  Cosmin Ciotloş, „O interpretare strălucită“ (România literară, iunie 2011)

  Angelo Mitchievici, „Presa şi literatura: momentul Caragiale“ (22, august 2011)

  „Investiţa în Caragiale e dintre cele mai sigure“ (Andra Rotaru, AgentiadeCarte.ro, august 2011)