Mari teme ale filozofiei reprezinta un adevarat testament filozofic, in care spiritul lui E. Brehier – ganditor care i-a avut ca maestri pe Filon din Alexandria, Hrysip, Plotin si Schelling – e prezent in toata stralucirea sa. „Incerc sa pun de acord dumnezeiescul din mine cu divinul din univers“, spune el, repetand un gand al lui Plotin. Brehier e mai aproape de rationalismul mistic decat de un rationalism abstract; el incearca sa opuna exaltarii sentimentului si cultului pentru irational o limpede disciplina a gandirii. Menirea filozofiei este, dupa el, sa introduca in sfera spiritului gandirea obiectiva si reflectia senina. Ca in intreaga sa opera, el cheama si aici la intelepciune, care este „independenta a judecatii, toleranta, sinceritate, stapanire a pasiunilor“.
traducere de Alexandra Cunita