Lucrarea de fata isi propune sa analizeze fenomenul mortii in cadrul analiticii heideggeriene a Dasein-ului din Fiinta si Timp. Centralitatea acestei teme, precum si caracterul ei dramatic, au facut ca Fiinta si Timp sa aiba un ecou amplu, inca din prima etapa a receptarii sale. Este o tema care, tratata cu toata rigoarea pe care o revendica, va putea deschide nucleul cel mai profund al analiticii existentiale a Dasein-ului si al proiectului ontologic heidegerrian ca intreg.