Exista scriitori ale caror cariere sunt atat de diferite intre ele incat orice incercare de apropiere a lor pare sortita dintru inceput esecului. Nina Berberova si Vladimir Nabokov alcatuiesc un asemenea cuplu: in vreme ce ultimul s-a despartit de limba lui materna si a cunoscut de timpuriu un succes rasunator, cea dintai a ramas mereu fidela limbii ruse, iar opera ei a fost descoperita abia la batranete, cunoscand un succes mai degraba postum, in rest insa, destinul le-a fost asemanator. S-au cunoscut in Occident, in mediile diasporei rusesti din care ambii faceau parte, caci reprezentau acea aripa a intelighentiei liberale silite sa fuga dinaintea cataclismului revolutiei care a prabusit in neant o intreaga lume. Au impartasit nostalgia pentru intinderile stepei si pentru vremuri trecute cu neputinta de reinviat, si au predat amandoi in universitati americane cursuri dedicate literaturii ruse, fiindca din tot ce fusese lumea copilariei si a tineretii lor pastrasera in suflet doar fabulosul ei taram. De aceea, putini sunt criticii in stare sa dezvaluie mai convingator decat Nina Berberova misterul nasterii Lolitei lui Nabokov din Mantaua lui Gogol.
traducere de Adriana Liciu