In 1979, contrazicand toate asteptarile lumii literare si ale comunitatii filozofilor din Romania, care-i cunosteau bine cariera de clasicist, activitatea de traducator si implicarea in vaste programe de editare a unor texte clasice ale literaturii romane si ale filozofiei grecesti, Petru Cretia a publicat un volum singular, Norii. Aflate la limita intre poezie, eseu si jurnal, fragmentele sale, notate fara sir in decursul anilor, alcatuiau o fascinanta imagine a cerului in vesnica schimbare, deopotriva sub imperiul miscarilor imprevizibile petrecute in inalt si al starilor imponderabile petrecute in adancimile sufletului – o stare de univers, cum o numeste insusi autorul in cuvantul inainte la editia definitiva a acestei opere prin excelenta deschise.