In 1993, cand Humanitas a initiat publicarea unei colectii de carti bibliofile, Petru Cretia a propus editurii un manuscris intitulat Oglinzile. Era un volum asemanator cu Norii, dedicat insa straniei lumi a rasfrangerilor fantomatice in luciile suprafete. Autorul parea sa-si fi gasit stilul definitoriu in formula fragmentului poematic, scris sub presiunea momentului. Cartea s-a bucurat de un mare succes, impunand, alaturi de prima aparitie in acelasi gen, de la care trecusera aproape cincisprezece ani, un poet neconventional, un poet al sensibilitatii retinute si indelung filtrate prin marea cultura a lumii.