Cand vorbim despre filozofia lui Noica, aproape fiecaruia dintre noi ii vine in minte un cuvant, o expresie sau o nuanta care sa fie legate, intr-un fel sau altul, de ganditorul de la Paltinis. Forma aceasta de evocare a lui Noica, chiar daca este una spontana, rapida si restransa la numai cateva intuitii, este si ea tot o forma de intelegere a filozofiei noiciene. Mai exista insa si o alta forma de intelegere a lui Noica, una deliberata, metodica si elaborata in detaliu: ea se numeste exegeza ontologiei noiciene. Pretentia ei este de a prezenta, intr-un mod cat mai clar si mai complet, tocmai acele ganduri ale lui Noica pe care fiecare dintre noi le poate rosti la repezeala, intr-o forma mai mult sau mai putin inchegata.
Cartea aceasta este prima incercare de prezentare exhaustiva a ontologiei lui Noica. Ambitia autorului este de a da publicului roman o varianta de intelegere coerenta si completa a filozofiei noiciene, adica o carte la capatul careia cititorul sa poata spune ca, in sfarsit, l-a inteles pe Noica.