Sau-sau (1843) de Soeren Kierkegaard apare pentru prima oara integral in limba romana, in traducere dupa editia critica daneza. Considerata de autor adevaratul inceput al operei sale, cartea infatiseaza doua moduri de raportare la viata: cel etic si cel estetic, dincolo de care se intrezareste insa si un al treilea mod de existenta: cel religios. Punctele de vedere, atribuite unor autori pseudonimi, A si B, sunt comentate de un editor fictiv, Victor Eremita.
Piatra de temelie a gandirii kierkegaardiene si una dintre cele mai celebre opere ale istoriei filozofiei, Sau-sau poate fi interpretata, intre altele, ca un tratat despre logica hegeliana si cea aristotelica, un comentariu despre rolul sfintelor taine ale bisericii sau un roman modern.
Partea intai a cartii, cuprinsa in volumul de fata, e dedicata conceptiilor despre viata si arta ale omului estetic. "Diapsalmata", "Stadiile erotice nemijlocite", "Reflectarea tragicului antic in tragicul modern", "Siluete", "Cel mai nefericit", "Prima iubire", "Rotatia culturilor", "Jurnalul seducatorului" reprezinta perspective diferite asupra temelor majore ale vietii estetice: opozitia dintre nemijlocire si reflectie, dintre nihilism si desfatare, angoasa si entuziasm, ironie si pasiune. Indeosebi celebrul "Jurnal al seducatorului" se dovedeste, atunci cand e citit in acest context, o contributie filozofica la problema cunoasterii.