„...Cu incrancenare, Petru a jertfit fericirea poporului sau pe altarul maretiei Rusiei. Inaltandu-si tara, a dorit sa ajunga din urma Europa, pe calea progresului, si chiar sa i-o ia inainte. N-a ales ca model Franta rafinata, semeata si catolica, ci tarile germanice, protestante, muncitoare, aspre si serioase. Admiratia fata de model insa nu l-a impiedicat sa ramana rus pana-n maduva oaselor. Este ceea ce contemporanii recunosc, putin dupa moartea sa. Li se pare ca au trait timp de mai bine de treizeci de ani sub ordinele unui om fara asemanare, inzestrat cu o inteligenta si cu o putere peste fire, cu calitati si defecte fara masura.“

Henri Troyat
traducere de Brindusa Prelipceanu