Coperta 4 Heidegger
Problemele fundamentale ale fenomenologiei

Acest volum reprezinta, intr-un sens, continuarea la Fiinta si timp, in masura in care marele tratat heideggerian a ramas neterminat. Ultima sectiune, cea care ar fi trebuit sa dea raspunsul la faimoasa intrebare cu privire la sensul fiintei in genere, nu a mai aparut. Promisiunea implicita din titlu - aceea de a pune in lumina legatura fiintei cu timpul - nu a fost asadar indeplinita. Diferite motive, legate in special de limbajul inadecvat in care redactase aceasta a treia sectiune, l-au facut pe Heidegger sa o arda in cele din urma. Iata insa ca în acelasi an în care a aparut Fiinta si timp (1927), Heidegger reia întrebarea sa fundamentala în prelegerea de fata - de asta data dintr-un alt punct de vedere, si anume venind pe firul istoriei metafizicii occidentale. Elaborarea analiticii Dasein-ului si, prin aceasta, a întrebarii cu privire la sensul fiintei în genere pornind de la timp, presupunea acum o destructie a conceptului de fiinta pus în joc în mod inconstient de catre filozofia traditionala de la Platon la Hegel: si anume fiinta ca prezenta. Legatura fiintei cu timpul este pusa astfel în lumina, în acest curs, doar la nivelul ecstazei prezentului. Importanta acestor analize pentru propriul proiect l-au facut pe Heidegger sa aleaga prelegerea de fata drept volum inaugural al Operelor sale complete, care au început sa apara din 1975.

Traducere din germana de Bogdan Minca si Sorin Lavric