La inceputul anilor '60, la Institutul Tehnologic din California a avut loc probabil cel mai spectaculos eveniment din istoria invatamantului de fizica: unul dintre marii fizicieni ai secolului XX, laureat al Premiului Nobel in 1965, a tinut un curs introductiv de fizica pentru studentii din primii ani. Cursul avea sa fie tiparit in milioane de exemplare in lumea intreaga, capatand o notorietate fara egal si devenind pentru generatiile de elevi si studenti care s-au succedat o superba initiere in studiul fizicii. Fizicianul de la Caltech este Richard P. Feynman, cel care a introdus diagramele care ii poarta numele si metoda integralei de drum, dar si un stil nonconformist, deopotriva ludic si patrunzator, de a face stiinta. De la spargerea seifurilor cu documente secrete (pe cand lucra la proiectul bombei atomice, in timpul razboiului) la contributiile sale cruciale in electrodinamica cuantica si de la cursurile tinute studentilor incepatori la explicarea simpla a dezastrului navetei Challenger, tot ce a facut Feynman poarta amprenta spiritului sau sclipitor si surprinzator. In timp, a devenit, alaturi de Einstein, unul dintre cele mai puternice simboluri ale stiintei.